De multe ori, chiar și atunci când vorbim de sănătate mintală, în gândurile oamenilor apare opusul, respectiv starea de boală, abaterea de la normalitate. De-a lungul timpului, în cadrul cursurilor pe care le-am susținut, am întrebat participanții: ce înseamnă pentru voi sănătatea mintală? Deseori, răspunsurile mergeau spre patologie: nebunie, stres, anxietate, suferință etc. Chiar și în lucrul cu părinții, lucrurile mergeau în aceeași direcție: ”Îmi doresc să nu ajungă copilul meu traumatizat”. Este și acesta un punct de plecare. Uneori, ajută să știm de ce anume vrem cu disperare să ne ferim. Dar în egală măsură, ajută să știm unde vrem să ajungem. Așadar, despre ce vorbim când abordăm conceptul de sănătate mintală?
Sănătatea mintală, nu presupune doar absența bolii sau infirmității, ci reprezintă o stare de bine fizic, mintal și social. Reprezintă acea stare în care persoana poate să își folosească resursele în așa fel încât să facă față sarcinilor zilnice, să stabilească relații bune cu ceilalți, să participe constructiv la viața comunității și să se adaptaze la provocările interioare și exterioare (̽definiția OMS).
Deci, vorbim despre sănătate fizică, despre a fi bine în lumea noastră interioară, respectiv cu gândurile, cu emoțiile noastre, despre a fi bine cu ceilalți, despre a ne aduce contribuția la lume, în funcție de competențele noastre și despre capacitatea de a ne adapta.
Klinerberg a propus șase criterii de definire a sănătății mintale:
1. Atitudinea individului față de el însuși – o conștiință despre ceea ce este și despre ceea ce nu este;
2. O percepție corectă a realității – calitatea de a vedea lucrurile și oamenii așa cum sunt în realitate;
3. Dirijarea mediului – capacitatea de adaptare;
4. Integrarea – o viziune consecventă și unificatoare asupra mediului;
5. Autonomia – capacitatea de a fi independent, de a lua propriile decizii;
6. Factorul de creștere – de dezvoltare de realizare de sine în contextul unei vieți bogate și variate
Așadar, pentru o auto-evaluare a stării de sănătate mintale, puteți să vă întrebați:
1. Cum este starea mea de sănătate fizică? Am probleme de sănătate? Dacă da, ce fac pentru a le rezolva? Dacă nu, ce fac pentru a-mi menține o stare bună de sănătate fizică?
2. Am o ocupație, un loc de muncă? Sunt stabil financiar sau am nevoie să mă reorientez ori să mă dezvolt profesional?
3. Care este relația mea cu familia de bază? Dacă sunt tensiuni, conflicte, ce ține de mine pentru a le atenua sau pentru a nu le mai provoca? Dacă nu, ce fac în acest moment pentru a contribui la relații satisfăcătoare? Pot face mai mult sau altceva?
4. Am o relație de cuplu? Cum este această relație? Sunt mai multe interacțiuni pozitive ori negative? Ce pot să fac în așa fel încât să cresc numărul interacțiunilor pozitive și să diminuez numărul interacțiunilor negative?
5. Am prieteni? Am prieteni buni, măcar 1 – 2 pe care știu că mă pot baza oricând? Ce fac în timpul meu liber?
6. Cât de conștient sunt de ceea ce se întâmplă în lumea mea interioară? În ce măsură sunt atent și pot să gestionez gândurile și emoțiile mele?
7. Sunt conștient de abilitățile mele, de punctele mele forte? Sunt conștient de punctele mele vulnerabile, de slabiciunile mele? Sunt aspecte pe care trebuie să le întăresc, să le îmbunătățesc?
8. Ce înseamnă viața mentru mine? Care este sensul pe care îl dau experiențelor prin care trec și vieții în general? Care sunt principiile după care mă ghidez? Ce mă motivează să mă ridic din pat zi după zi? Ce mă ajută să nu renunț? De ce trăiesc?
Despre toate aceste componente, vorbim când abordăm sănătatea mintală. Abaterile, în funcție de intensitatea și frecvența lor, ne duc în zona de tendință, tulburare, sau boală psihică.
Joyce Meyer spunea că cel ai frumos dar pe care poți să îl oferi familiei tale și lumii este să fii sănătos.